Fără teamă, îi păcălea pe milițieni și băga „șpârle” în piesele de teatru: povestea “cavalerului” râsului, Alexandru Lulescu

Alexandru Lulescu este cunoscut, în mod deosebit, pentru activitatea sa în teatrul de revistă. A făcut, ani de-a rândul, duet cu Nicu Constantin, iar scenetele celor doi aveau darul de a-i scoate din tristețe pe români, atunci când le era mai greu.

Cu toate că Alexandru Lulescu nu a fost, poate, cel mai cunoscut actor român, fără dar și poate se înscrie în categoria celor cu personalitate, după cum îți vom relata în cele ce urmează.

Alexandru Lulescu și Nicu Constantin, unul dintre „cuplurile” de aur ale umorului românesc

Alexandru Lulescu s-a născut în data de 1 iunie 1932, la București, și a decedat pe 16 iunie 2022, în același oraș.

El a fost un actor român apreciat de consumatorii de comedie și a jucat aproape toată viața sa pe scena Teatrului de Revistă Constantin Tănase, unde s-a angajat în anul 1961.

Un lucru mai puțin cunoscut despre Alexandru Lulescu este că, la începuturile sale, a activat ca solist de balet, debutul său fiind marcat de un dans tătar, în piesa Primul Spectacol.

De-a lungul carierei sale, Lulescu a jucat în zeci de spectacole, dar cele în care s-a făcut remarcat au fost, printre altele, Minunile Revistei – Ca la Tănase, Scandal la Boema, Pompiliu de Pompadour, Revista cu paiațe sau De la Cărăbuș la Savoy.

A urcat pe scenă mai bine de 70 de ani și a înveselit generații întregi de români.

Poate cel mai important, a fost colegul de duet al lui Nicu Constantin.

Îi plăcea atât de mult să joace în piese de teatru și scenete încât, în perioada pandemiei, s-a simțit extrem de trist din pricina faptului că nu-și mai putea desfășura activitatea.

Actorului îi era dor de public, de scenă, de glume și de colegi, iar posibilitatea de a câștiga un ban în plus îl motiva să lucreze, în continuare, de vreme ce primea de la stat o pensie mizeră.

„Grație minunaților Stela Popescu, Alexandru Arșinel și Vasile Muraru, mari talente ale genului, care mă solicită, cu sufletul lor bun, să apar în spectacolele Teatrului Constantin Tănase, joc, deocamdată, în patru spectacole”, declara, pe timpul vieții sale, Alexandru Lulescu.

De altfel, Lulescu era finul lui Alexandru Arșinel.

Ironiza fin regimul comunist în piesele de teatru

Deja nu mai reprezintă un secret pentru nimeni: regimul comunist nu îți dă dea prea multă libertate de expresie, nici măcar dacă erai actor.

Totuși, artiștii găseau cum să se descurce chiar și în aceste condiții, introducând în texte ceea ce purta numele de „șopârle”, adică miștouri și bășcălie mascată la adresa regimului.

Alexandru Lulescu nu făcea excepție de la regulă. „Jucam în Pompiliu de Pompadour și nevastă-mea din scenă era Cristina Stamate, care mă bănuia cu ceva și alerga după mine cu ștergătorul de praf. Eu făceam un efort mare și săream pe un șifonier.

Și ea, și un coleg de scenă m-au rugat: Dă-te jos, că te tai de la primă! Ești nebun? Și îi spuneam: Da! Știi ce bine e să fii nebun și să fii sus?

M-a chemat la Partid primul-secretar și m-a luat la rost că ce-i cu replica aia. I-am zis că nu mi se pare grav, dar am scos-o”, povestea actorul.

Într-un alt interviu, de data aceasta acordat pentru Evenimentul Zilei, își amintea o altă pățanie tragi-comică. „Odată, prin anii 70, ne-au chemat milițienii la Caru cu Bere, de ziua lor.

Era aproape și de teatru și de sediul Miliției. Vizavi… Pe drum mi-a venit ideea să ne punem cătușe și să ne bage în scenă, cu milițieni, ca pe niște arestați, iar să le spunem generalilor La mulți ani!, noi am venit aici de bună voie și nesiliți de nimeni, și să le arătăm cătușele.

Când i-am spus ofițerului de serviciu că suntem actori i-a tras ăla una lui Nicu de i-au pornit ștergătoarele de parbriz la ochelari”, își amintea Alexandru Lulescu, cel supranumit Cavalerul Râsului.